In paralel cu tesutul urban al orasului, unde imaginea” obiectului” de multe ori este dictata de vecinatati iar elementul arhitectural, in multe cazuri, este fie o preluare fie o reinterpretare a imaginii de ansamblu, zonele perifierice ale orasului, în general putin construite,  au sansa generarii propriului ”genius loci” pe un fundal natural ”crud”.

Conceptul de arhitectura, dezvoltat in registre orizontale, are la baza trei elemente distictive ale dezvoltarii zonei  – locuinte cu gradina, locuinte compacte si locuinte individuale cuplate, fiecare desenate pentru a acoperi un interes punctual al viitorilor locuitori ai zonei, precum si generarea de tipologii de locuire distincte, in cadrul aceleiasi dezvoltari, ce contribuie la dinamica obiectului.   

Ca imagine, tipologiile de locuire  sunt tratate diferit prin materiale si geometria volumului. Zona locuintelor compacte (etajul 1 si 2) devine un element atat de imagine-reper, cat si de articulare intre zona locuintelor cu gradini,  incadrata de masivitatea soclului, si zona locuintelor individuale cuplate ale ultimului nivel, deservite de terase ample. 

Textura si culoarea materialelor are la baza explorarea elementelor din spectrul mineral – anorganic rece (elemente metalice, placari de fibro-ciment, tencuiala minerala rugoasa, elemente de sticla, elemente ceramice) pe un fundal natural cald dat de cadrul vegetal – organic.

Fiecare element si detaliu al perspectivei arhitecturale completeaza scenografia  de ansamblu a proiectului, astfel generând un mod nou de a dezvolta o zona, unde obiectul de arhitectura poate genera ”un reper”.