În „nebunia”  dezvoltării orașului, estetica orașului vechi s-a pierdut încet sub straturi de stiluri, personalități și dorințe sociale. Arhitectura în sine este o manifestare socială, un cumul de conflicte și comprimisuri, care produce un „obiect„ pentru oameni. Proiectul din BOLOGA 6 este un asfel de „cumul – obiect” pentru o familie, care din suita de imagini a orasului a ales să se identifice cu estetica pierdută a orașului, a stilului neo-romanesc.

Clădirea este un experiment, o interpretare contemporană a unui stil de arhitectura – construit de la zero, în cadrul unei mici insule urbane care a supraviețuit transformărilor istorice urbane.  În absența esteticii exterioare și a volumului masiv creat, imobilul este destul de simplu. Structura din beton armat, închideri din zidărie efientă termic, tâmplărie simplă și eficientă economic, vată minerală bazaltică, tencuială exterioară albă – granulozitate medie, învelitoare ceramică și elemente decorative de lemn, ciment alb și polistiren.

„Obiectul” de arhitectură devine experiment. Estetica în acest context devine experiment. Spatiul interior devine, din punctul de vedere al mobilării, experiment.  Stilul generează așteptări, iar rezultatul final este un „obiect” frumos pentru oameni.